Gândirea în spațiul negativ e jumate din analiza unui lucru sau fenomen, dar de multe ori este abandonată în subînțeles sau în reflex.
La ce mă refer: în imagini, spațiul negativ este spațiul dintre sau din jurul subiectelor dintr-o imagine. Pe pagina asta, de exemplu, spațiul negativ este fundalul alb.
În gândire, spățiul negativ găzduiește tot ce NU s-a întâmplat atunci când ceva s-a întâmplat.
Problemele de logică și jocul Sudoku sunt exemple bune de gândire în spațiul negativ. În probleme de logică, să zicem că ai patru case și patru culori. Informația normală e că una dintre case e neagră. Informația din spațiul negativ e că celelalte trei case NU sunt negre.
Mecanismul e simplu, dar instinctul e să te rezumi la informația normală și să ”nu vezi pădurea din cauza copacilor”. Gândirea în spațiul negativ nu vine ca un reflex în primă fază. Ea trebuie exersată deliberat de fiecare dată, până devine obișnuință.
Ce va rămâne la fel?
Un exemplu de gândire în spațiul negativ vine din zona prognozelor. E greu anticipezi ce schimbări va aduce viitorul. S-ar putea să iei decizii mai bune dacă estimezi ce va rămâne la fel și să construiești pe acel teren.
Lasă un comentariu