Psihologia religiilor vorbește despre așa-zisa ”problemă Mickey Mouse”, în care se întreabă de ce doar anumite ființe supranaturale devin personaje religioase, în timp ce altele nu. De ce nu este Mickey Mouse un zeu, de exemplu?
Studiul: AICI
Subiecților li s-a cerut să inventeze o zeitate și un personaj fictiv, dându-i fiecăruia cinci puteri supranaturale.
Concluzie
Zeitățile inventate au primit mai degrabă puteri ale minții: telepați, atotștiutori etc. Personajele non-religioase au primit mai degrabă puteri fizice: mers prin pereți, zbor, nemurire etc.
În plus, zeitățile au fost considerate mai binevoitoare și ambigue, în sensul că abilitățile lor nu au fost extrem de bine definite, ceea ce îi permite ”credinciosului” să interpreteze lucrurile și să ”personalizeze” zeul.
În timp ce personajele fictive au primit puteri care le făceau fie eroi fie răufăcători, zeitățile au primit puteri de ambele tipuri, cu capacitatea de a face și bine și rău, de a inspira atât iubire cât și teamă.
Aceste diferențe au rămas relevante și atunci când a venit vorba de personaje existente deja.
Lasă un comentariu