Precizare: Textul are la bază o opinie apărută în limba engleză pe Politico. Am tradus anumite fragmente, dar nu fiecare cuvânt în parte.
Azi e foarte dificil să îți menții atenția asupra unui anumit lucru sau subiect. Trăim într-un mediu extrem de gălăgios, plin de surse care ne bombardează cu informații și ne caută atenția. Și în toată această gălăgie, rolul propagandei și al dezinformării nu este acela de a convinge publicul de ceva, ci de a-l obosi, de a-l împinge spre apatie și indiferență.
Occidentalii, lumea civilizată, confortabilă, relaxată, sunt considerați slabi, decadenți și narcisiști. Evenimentele șocante provoacă un puseu de fariseism efemer, după care revenim la indiferență compătimitoare imediat ce încep să usture consecințele participării.
Dar pentru a reveni credibil la indiferență e nevoie de un motiv. Pentru a rămâne pasiv e suficientă dilema. Iar valul de dezinformare caută să ofere exact asta: dileme și relativizări.
În aceste războaie informaționale, e esențială abilitatea de a menține claritatea morală și intelectuală în mijlocul ceței. Demontarea minciunilor consumă energie, obosește mintea. Cu cât e mai îndrăzneață minciuna, cu atât mai mult timp pierdem cu încercările de a o demonta.
Deci scopul propagandei agresive nu este acela de a aduce argumente într-o discuție ci de a enerva publicul suficient de mult cât să își bage picioarele în toată povestea și să se retragă în Netflix.
Ceea ce ar fi o greșeală.
Lasă un comentariu