Eu sunt construit pe negative. Demontez și contrazic, dar nu construiesc. Mă îndepărtez de diverse lucruri, dar nu mă îndrept către ceva. Urmăresc obsesiv o idee sau un obiectiv, dar nu durează și nu e mereu ceva bun.
Teoretic știu să fac de toate, practica e diferită. În general e bine să ai un obiectiv, o direcție.
Și pentru că sunt conștient de lucrurile astea, am tot căutat soluții în jur. M-am uitat cum fac alții și am încercat și eu. Una dintre soluțiile bune pentru mine a fost etica stoică.
SCOPUL
În etica stoică, scopul vieții este fericirea (eudaimonia), pe care o simți dacă trăiești așa cum dictează regulile naturii (logos). Iar regulile naturii dictează, în esență, să fii un om cumsecade și să îi ajuți pe alții.
VIRTUȚILE -o viață fericită este ghidată de patru virtuți esențiale:
Înțelepciune – capacitatea de a înțelege lumea corect și de a face alegeri raționale. Înțelepciunea stoică include discernământul moral, adică abilitatea de a distinge între bine și rău, și înțelepciunea practică, necesară pentru a naviga complexitatea vieții cotidiene.
Curaj – nu se referă doar la curajul fizic, ci și la rezistența mentală și emoțională în fața dificultăților și a suferinței. Curajul stoic implică perseverența și tăria de caracter necesară pentru a face față provocărilor vieții, inclusiv autocontrolul și disciplina de a rămâne fidel principiilor etice în ciuda tentațiilor sau a presiunilor externe.
Dreptate – promovarea binelui comun și a relațiilor armonioase între oameni. Dreptatea include corectitudinea, integritatea, generozitatea și empatia. Stoicii subliniază importanța de a trata toți oamenii cu respect și compasiune, recunoscându-le demnitatea și valoarea intrinsecă.
Cumpătare – autocontrol și moderație în toate aspectele vieții. Cumpătarea înseamnă echilibru și reglarea dorințelor și plăcerilor pentru a evita excesele și dependențele. Prin cumpătare înveți să îți dozezi reacțiile și să-ți direcționezi resursele și energiile în mod constructiv.
DISCIPLINELE – în practică, virtuțile se aplică prin disciplină în trei aspecte ale propriei persoane:
Disciplina percepției – e vorba de modul în care interpretezi evenimentele externe și semnificația pe care le-o atribui. Stoicii consideră că nu evenimentele în sine te deranjează, ci percepțiile și judecățile tale despre aceste evenimente. Prin cultivarea unei percepții corecte, poți învăța să vezi lucrurile în mod obiectiv, fără să fii deranjat de pasiuni iraționale (cum ar fi frica, pofta, sau mânia) și să răspunzi cu înțelepciune și calm.
Disciplina acțiunii – e vorba de comportamentul tău în lume. Prin disciplina acțiunii, stoicii aspiră să își manifeste cele patru virtuți în toate aspectele vieții, de la relațiile cu oamenii la decizii profesionale, promovând binele comun și comportându-se cu integritate.
Disciplina voinței – e vorba de a accepta lucrurile care nu sunt sub controlul tău și de a te concentra pe ceea ce poți controla de fapt. Singurele lucruri pe care le poți controla cu adevărat sunt propriile gânduri, emoții și acțiuni. Tot ce ține de exterior – cum ar fi evenimentele care se întâmplă, comportamentul altor persoane sau rezultatele pe care le dorești, dar nu le poți garanta, sunt în afara sferei tale de control direct.
Cam asta ar fi esența.
Poate pare simplu, dar calea eticii stoice este un drum lung de o viață. Nimeni nu pare să fi obținut și menținut această stare ideală. Dar e suficient cauți acest rezultat în fiecare zi. Chiar dacă azi ai acționat sau gândit bine, nimic nu garantează că vei rămâne așa.
Etica stoică se adresează adulților, iar stoicismul este în primul rând o etică a acțiunii. Stoicul veritabil nu este înțeleptul sau bătrânul care a citit filosofie toată viața lui. Printre exemplele clasice de stoici se numără Hercule și Odiseu, oameni de acțiune, implicați în viața publică.
Mă opresc aici acum, dar am să mai scriu câteva texte legate de noțiunile și instrumentele cu care funcționează etica stoică.
PS (două explicații)
Eudaimonia
Eudaimonia este ideea de a trăi cea mai bună viață posibilă, concentrându-te pe a fi o persoană virtuoasă și pe a lua decizii bazate pe rațiune. Eudaimonia nu se referă la a avea multe lucruri sau a fi mereu fericit în sensul obișnuit, ci a te simți împlinit și a trăi conform unor principii etice solide. Pentru stoici, asta înseamnă a trăi o viață care valorizează înțelepciunea, curajul, dreptatea și cumpătarea. Eudaimonia reprezintă fericirea obținută prin autodisciplină și un caracter moral bun, nu prin plăceri trecătoare sau succes material.
Logos
Logos, în stoicism, înseamnă principiul rațional care guvernează universul. Tot ce există și se întâmplă în lume urmează un set de reguli. Logos este ca un fel de limbaj comun sau o forță invizibilă care ține totul împreună și face ca universul să funcționeze armonios.
Pentru oameni, Logos înseamnă capacitatea omului de a gândi și de a folosi logica. Stoicii consideră că dacă folosești logica și rațiunea pentru a lua decizii și a înțelege lumea, atunci poți trăi o viață bună și fericită. E ca și cum ai avea un ghid intern bazat pe rațiune, care te ajută să navighezi prin viață într-un mod mai calm și înțelept.
Lasă un comentariu