Partea 1, despre virtuți și discipline
Cred că cea mai frecventă prejudecată legată de stoicism e impresia că omul stoic este cineva care nu simte nimic, nu arată nimic și nu râde oricât de bun ar fi bancul. Mai sunt și alții care consideră că ”stoicul adevărat” alege să doarmă pe jos și eventual mănâncă doar ovăz.
E ca și cum ai spune că o mamă adevărată e cea care schimbă scutece, își decorează casa cu scutece iar când îi vin musafiri le oferă scutece și discută despre scutece.
Într-adevăr, disconfortul și lipsurile fac parte din viața omului la fel cum scutecele fac parte din viața mamei, dar e doar unul dintre aspecte și nicidecum cel mai important. Stoicul își cultivă fericirea și mama își crește copilul. Astea sunt scopurile.
UN EXEMPLU
Concret, poți foarte bine să fii stoic în timp ce bei must într-un hamac, cu pisica în poală. Contează cum o faci și ce se întâmplă dacă toate astea dispar.
În etica stoică, mustul, hamacul și pisica nu contribuie direct și în orice situație la fericirea ta. De exemplu, la finalul zilei poți constata că ai o durere de spate, una de stomac și te ciupesc puricii. Singura cale prin care mustul, hamacul și pisica pot contribui la fericire este să le folosești cu virtute, adică dacă faci lucrurile astea cu înțelepciune și cumpătare.
Din moment ce virtuțile sunt esențiale, mustul, hamacul și pisica sunt indiferente pentru un stoic. Dar asta nu înseamnă că ele vor fi respinse. Un stoic poate prefera să bea mustul în hamac dacă are posibilitatea asta și, să zicem, asta îi împiedică pe cei doi copii ai lui să se certe pe hamac.
INDIFERENTE PREFERATE
Continuitatea unei vieți fericite, în stoicism, nu este afectată de pierderea unor bunuri proprii sau externe (indiferente preferate).
Simplificat, fericirea include de următoarele elemente:
- Virtute – esențială, nu poți fi fericit fără
- Lucruri bune – contribuie oricând la fericire, dar nu sunt esențiale
- Indiferente preferate – sunt valoroase, dar se poate oricând fără ele
Virtutea este singura componentă esențială pentru fericire, dar fericirea poate include și alte componente. Cu alte cuvinte, categoria de lucruri bune, care aduc o viață fericită, nu include doar virtuțile propriu-zise (cele patru virtuți stoice), ci mai include și alte elemente:
- Trăsături – cum ar fi sănătatea psihică, frumusețea etc.
- Interese sau practici – cum ar fi excelența în diverse domenii
- Acțiuni – întreprinse de persoana virtuoasă în diverse ocazii speciale
- Așa-zisele ”sentimente bune” – trăiri decurse dintr-o înțelegere virtuoasă a lumii
Categoria de lucruri bune nu include indiferentele preferate, cum ar fi sănătate fizică, bogăție sau altele. Deși sunt recunoscute ca valoroase, acestea nu sunt necesare pentru o viață fericită.
Omul virtuos știe să aleagă între indiferente și face alegerea nu în funcție de preferințele personale ci în funcție de potențialul indiferentelor de a promova o viață fericită (potrivită naturii).
Virtuțile fac diferența între o viață fericită și alta care nu e fericită, în timp ce indiferentele preferate nu fac această diferență. Deși indiferentele contribuie la o viață fericită, ele nu determină dacă o viață e fericită sau nu.
Etica stoică nu caută disconfortul de dragul disconfortului și nu alege suferința doar pentru că viața e dificilă. Sunt, într-adevăr, niște exerciții în care se întâmplă treaba asta, dar ele sunt doar exerciții, antrenament, nu un stil de viață.
Contează doar ceea ce poți controla.
Contează doar căutarea virtuții în acțiune, percepție și voință.
Toate celelalte pot fi acolo sau nu. Sunt indiferente.
Lasă un comentariu