Partea 1, despre virtuți și discipline
Etica stoică este o etică a acțiunii. Este vorba de trecerea corectă de la gând corect la acțiune corectă. Contează ce aplici zilnic din aceste idei și cum înțelegi lumea.
Nu merge doar cu memorizare, mantre și alte asemenea. Poți să îți spui zilnic că bunurile nu sunt esențiale și va fi degeaba când îți pierzi telefonul și îți dau lacrimile.
De aceea stoicii propun o serie de exerciții, ca un fel de antrenament de aplicare a eticii stoice.
Nu am cum să fac o listă completă a exercițiilor concepute pe parcursul celor 2300 de ani de existență a eticii stoice. Câteva dintre ele, însă, sunt foarte utile și merg la esență.
Vezi cum e fără
Experimentează temporar cu lipsa plăcerilor sau a confortului obișnuit. Astăzi, evită mâncarea favorită sau ia o pauză de la Instagram. Dacă vrei ceva mai cu impact, vezi dacă poți petrece o noapte pe străzi sau dacă poți purta, timp de câteva zile, hainele tale cele mai ponosite.
Atenție. Nu vorbim aici despre o schimbare permanentă a stilului de viață, ci o explorare temporară.
Obiectivele sunt două. În primul rând, să descoperi că fericirea nu este condiționată de acumulările sau activitățile zilnice. În al doilea rând, să vezi că fricile tale cele mai mari nu sunt, de fapt, insurmontabile.
Examinează-ți impresiile
Periodic, pune-ți la îndoială propriile gânduri și afirmații. Gândește-te dacă ele mai stau în picioare în fața noilor informații sau a schimbărilor care au apărut între timp. E nevoie de o reevaluare constantă a impresiilor și reacțiilor tale față de oameni și evenimente, cu o atenție deosebită acordată primelor impresii, pentru a verifica dacă sunt, într-adevăr, corecte. Nu poți controla mediul, dar îți poți controla reacțiile și atitudinile.
Exercițiul ăsta este important mai ales prin prisma faptului că dezinformarea și manipularea funcționează cel mai bine atunci când te obțin o reacție emoțională.
Nimic nu e veșnic
În momentele de atașament profund față de obiecte, situații, sau persoane, amintește-ți că nimic nu este etern. Această conștientizare nu ar trebui să te conducă spre retragerea din lume sau spre tristețe, ci spre adaptare.
Acceptând impermanența, devine înțelept să ajustezi cum percepi oamenii și lucrurile. Obiectele și situațiile pot fi preferate, dar, în esență, sunt indiferente.
Prioritizează relațiile umane, valorificând momentele împărtășite cu cei apropiați, ceea ce adaugă adevărată valoare existenței tale.
Renunțare
Acest exercițiu e o formă un pic mai activă a celui anterior. Apreciază ceea ce deții, dar fii conștient că poți să le pierzi oricând. Pregătește-te mental pentru această eventualitate. Un exemplu practic ar fi să comanzi o pizza exact după gustul tău, dar să o oferi altcuiva la livrare. Exerciții mai radicale ar putea include distrugerea unei cărți favorite sau a unui obiect vestimentar drag, ca lecție de efemeritate.
Dar, din nou, asta nu înseamnă să renunți la plăcere și obiecte. Înseamnă doar să conștientizezi că în orice moment ele pot înceta să existe.
Vorba fără evaluare
Acest exercițiu simplu are un impact profund. Să vorbești fără a judeca este dificil, dat fiind că tendința de a evalua este profund înrădăcinată în noi. Totuși, merită efortul. De exemplu, în loc să etichetezi pe cineva drept „nespălat” pentru un miros neplăcut, menționează doar că persoana miroase urât. Dacă cineva întârzie, evită să-l cataloghezi ca „neserios” și spune doar că a întârziat.
Important e să faci diferența între fapte observabile și judecăți de valoare.
Inginerie inversă
În același spirit al eliminării evaluărilor, caută periodic să vezi esența lucrurilor și să înțelegi cum sunt ele schimbate de percepțiile superficiale. Friptura aia delicioasă e un animal omorât și ars. Ceaiul acela parfumat e o grămadă de frunze diluate parțial în apă fierbinte.
Scopul nu este de a combate frumusețea și complexitatea lumii, ci de a păstra o perspectivă echilibrată. Friptura și ceaiul îți oferă plăcere și aromă datorită modului în care alegi să le percepi, nu pentru că ești ignorant față de realitatea lor fundamentală.
Virtuțile altora
Unul dintre textele fundamentale ale stoicismului este jurnalul lui Marcus Aurelius, iar primul capitol, unde sunt evidențiate sursele sale de inspirație, este preferatul meu. Aici, Aurelius își exprimă recunoștința față de figurile influente din viața sa, un exercițiu valoros de apreciere a virtuților altora.
Etica stoică subliniază importanța de a învăța constant de la cei din jur, identificând și încorporând calitățile lor. A fi un om mai bun transcende teoria, implicând identificarea și urmarea unor exemple vii.
Inspiră-te din punctualitatea, eleganța sau orice altă trăsătură specifică a persoanelor pe care le admiri.
Scrisul în jurnal
Nu în ultimul rând, un obicei stoic foarte util este acest scris în jurnal, pe care îl practica Aurelius (pe lângă mulți alții). Nu contează momentul în care o faci. Unii ar zice că nu contează nici ce scrii. Aurelius își exersa filosofia. Alții ”exorcizează” gânduri și își limpezesc mintea, alții se auto-îndoctrinează cu gândurile pe care vor să le aibă.
Scrisul te obligă să gândești sau să observi. E un pas către acea luciditate care îți poate face viața mai frumoasă.
Cam atât.
Multe alte exerciții și resurse stoice sunt disponibile online, dacă vrei să afli mai mult.
Lasă un comentariu