Am citit de dimineață un articol despre felul în care oamenii sunt luați pe sus de curentul dezinformării și ce se poate face în privința asta. Pe scurt, dezinformarea te corupe în etape, cu o creștere treptată a intensității. Iar soluția e să îți pese.
La început te întâlnești din întâmplare cu dezinformarea, fie că îți servește algoritmul o porție, fie că îți trimite un prieten. Mai sunt și situațiile în care te îngrijorează ceva și cauți explicații, vrei certitudini și control. Dezinformarea îți promite exact asta.
Când vezi pe cineva care se află în etapa asta, după primele doze de dezinformare, cel mai bine e să fii empatic și înțelegător. Discuți. Nu judeci, nu faci de rușine și nu impui argumente.
Faza a doua apare după expunere mai îndelungată la dezinformare și contact consecvent cu comunitățile formate în jurul dezinformării. Aici efectele devin mai evidente, pe măsură ce omul se distanțează de familie și prieteni. Apar și unele probleme de sănătate, că stă toată ziua în casă, cu ochii în ecranul calculatorului.
Aici e util să vii cu surse alternative și credibile de informare, dar nu guvernamentale sau mainstream. Conținutul unor utilizatori obișnuiți are mai multe șanse să fie asimilat. Confruntarea directă, cu argumente și logică, nu funcționează.
În stadiul final ajung foarte puțini oameni. Este stadiul de radicalizare și este cel mai intens. Aici omul poate ajunge să se despartă de realitate și viața veche, implicându-se în tot felul de perturbări publice sau acte de violență.
Aici deja vorbim despre intervenții drastice, inclusiv spitalizarea forțată, dar numai după ce alte metode au eșuat.
Idei care mi-au rămas în cap
Scriu despre articol pentru că are câteva idei pe care le știu, dar care nu îmi vin imediat în cap ”pe teren”. Eu în cele mai multe discuții sunt ispitit să caut argumente și logică. Uneori fac prostia asta chiar și în discuții în care este evident că e mult mai important ”cum”-ul decât ”ce”-ul.
Dar dezinformarea e un joc al sentimentelor, astfel că și soluția trebuie să vină din zona sentimentelor. Omul dezinformat nu e un prost pe care încerci să îl faci deștept. El are o problemă care trebuie înțeleasă și un context în care e dispus să asculte. E musai să ții cont de lucrurile astea două, problema și contextul, altfel ne pierdem timpul.
Ce m-a surprins, însă, a fost brutalitatea soluției din stadiul trei.
În cele mai extreme forme, dezinformarea te duce într-o pădure atât de întunecată încât nu mai poți ieși decât cu intervenții specializate. Nu e un joc. Efectele sunt cât se poate de concrete. Și totuși…
La finalul articolului sunt câteva recomandări pentru protecție împotriva dezinformării. Sunt recomandări atât de simple și ușor de aplicat încât nici nu știi ce să mai crezi:
- Închide rețelele de socializare
- Citește o carte
- Petrece timp cu oameni dragi
Cu recomandările astea nu e vorba de relaxare și joie de vivre. E vorba de beneficii concrete: offline ești mai departe de mesajele toxice, cărțile îți dezvoltă gândirea critică, iar viața printre oameni îți dă repere de normalitate.
Mi-amintesc iar cum foarte multe probleme pot fi rezolvate sau ocolite cu doar câteva mici ajustări ale stilului de viață. Mănânci curat, dormi suficient, petreci timp în aer liber, faci un minim de mișcare… Chestii care nu doar că nu sunt eforturi, ci pot chiar să devină plăcute.
E ridicol cât de monstruos e dușmanul și cât de ușor poate fi învins.
Lasă un comentariu