A murit Ion Iliescu. Să-i fie țărâna ușoară. N-am mare lucru de spus despre asta. Când e vorba de personaje antipatice bucuria mea se limitează la răul reversibil. Moartea, pușcăria decisivă, boala incurabilă și altele, sunt forțe care te scot din recuperabil și tranșează definitiv chestiunea. Nu-mi plac ușile închise.
Nu, subiectul de aici e ușor diferit. E vorba de un cuvânt: ”echilibru”. E un cuvânt pe care consider că mi l-au furat Ion Iliescu și Marcel Ciolacu.
Să explic.
De-a lungul timpului am încercat diverse forme de produs cultural, majoritatea bloguri, cu diverse nume și durate de viață. Nimic consecvent sau de impact. Diletantism. Dar unul dintre cele mai mari chinuri ale facerii era de obicei găsirea unui nume pentru proiect. Și când găseam un cuvânt sau o denumire după un lung proces de gândire și eliminare, eram încântat.
Un astfel de cuvânt, la care am ajuns, a fost ECHILIBRU.
Îmi plăcea cum sună, îmi plăcea ce descrie, îmi plăcea că este simplu dar cuprinzător. Era, la momentul respectiv, perfect.
Să aflu ulterior, la verificări, că există deja un astfel de blog, cel întreținut de Ion Iliescu.
Și nu era o situație ca aia în care am putut să mimez, pentru că îmi plăcea, template-ul minimalist și alb-negru folosit de Sorin Ovidiu Vântu pe blogul lui. Acolo îmi convinsesem orgoliul să treacă peste antipatie și să asimileze o idee bună de amorul artei.
Nu, aici era vorba de cu totul altceva. Denumirea blogului era sinteza unei filosofii și expresia unui mod de gândire. Cel puțin asta era aspirația, chiar dacă realitatea părea să fie alta.
Deci anatemă pe ”echilibru”.
Acum omul a murit. Și chiar dacă probabil nu pot folosi imediat ideea lui într-un proiect, măcar pot considera că moartea lui a pornit un cronometru până când se va estompa asocierea cuvântului cu omul.
Dar ca să mă asigur că nu aștept degeaba, am căutat pe Google ”Iliescu echilibru”. Că nu mă potolesc cu verificările. Și dau de omagiul lui Marcel Ciolacu;
”Ion Iliescu a crezut în dialog, echilibru și solidaritate. A fost un intelectual autentic, un om al ideilor și al principiilor, care a promovat constant valorile sociale și binele comun.”
Bine, o las baltă.
Dar măcar mă despart de idee cu un mic text, că nu vreau să plec cu mâna goală.
P.S. – chiar dacă nu știe nimeni blogul lui Iliescu și citatul lui Ciolacu, eu știu. Și e suficient.
Lasă un comentariu