Am ascultat de multe ori al treilea album din colaborarea Deliric cu Silent Strike. Poetic, idei solide exprimate frumos. Instrumentale complexe și potrivite cu mesajul. Un proiect reușit.
Printre multele idei care mi-au rămas în cap din versurile lui Deliric, m-a interesat în primul rând un vers din piesa ”Noul normal”:
”Stau și observ: asta-i mutația? Social ciudat? Ultimul zvâc de animal până am fuzionat cu mașina”
Un recul în fața a ceva văzut ca inevitabil. O reacție emoțională ca răspuns la ceva ce devine din ce în ce mai greu de înțeles.
Iar asta e una dintre formele reculului. Ar mai fi și:
Recul estetic și spiritual. Minimalismul, oameni care aleg deliberat să reducă obiectele și gadgeturile la strictul necesar. „Slow living”: încetinirea ritmurilor, evitarea notificărilor, întoarcerea la ritmuri biologice și sezoniere.
Recul biologic. Diete „paleolitice” sau rewilding corporal, mers desculț, dormit pe pământ, refuzul alimentelor procesate, practici de sănătate inspirate din epoci preindustriale, ca reacție la biotehnologii și farmaceutice.
Recul cultural. Nostalgia analogică, viniluri, camere foto pe film, scrisori în loc de e-mail.
Și altele.
Dacă acceptăm ideea că tot ce ai în cap are o sursă și ar putea fi urmărit până la un punct de origine, că nu prea există gând original, atunci poate merită întrebat și câte dintre idei și comportamente sunt pur și simplu reacții de recul, un ”mă feresc de” în loc de ”mă îndrept spre”.
Lasă un comentariu