(text tradus – sursă)
Lumea poate fi împărțită în agenți și obiecte. Lucrurile care fac să se întâmple ceva, și lucrurile cărora li se întâmplă ceva.
Cel care modelează și cel modelat. Cel care mișcă și cel mișcat. Șurubelnița și șurubul.
Nimeni nu e vreodată una sau cealaltă în întregime și e ok să permiți influențelor bune să acționeze asupra ta.
Dar un om care se vrea independent ar trebui să vrea o viață în care este mai degrabă agent decât obiect.
Drumul către autonomie trece prin trei principii.
Primul este să întărești granițele sinelui. Dacă nu ești sigur de valorile tale, dacă ești maleabil și poros, vei absorbi orice tendință a vremurilor și vei deveni instrumentul oricărei instituții sau corporații care are un scop determinat.
Dacă nu ai un scop clar vei fi folosit pentru orice alt scop.
Al doilea principiu se referă la dobândirea de abilități – de orice fel: capacitatea de a-ți exprima gândurile și de a le schimba pe ale altuia; de a repara un aparat, și de a-ți fixa un scop; de a ridica o greutate fizică și de a purta o povară emoțională.
Mai multe abilități înseamnă mai multă putere de acțiune, de a controla circumstanțele în loc să fii produsul lor.
În sfârșit, autonomia se bazează pe principiul acțiunii în sine – recunoașterea faptului că, dacă nu înoți chiar și câinește, vei fi dus de curent.
Dacă nu decizi cu ce să-ți umpli capul, unde vrei să mergi și cine vrei să fii, aceste decizii vor fi luate în locul tău de către entitățile și indivizii care își exercită autonomia.
Acționezi sau încasezi.
Lasă un comentariu