Păsările sunt drăgălașe până vezi o bătaie între vrăbiuțe, sau până observi că foarte mulți porumbei nu au picioarele întregi. Viața păsărilor este scurtă și brutală.
Odată ce îți dai seama de chestia asta, începi să vezi cum păsările se iau foarte în serios. E ceva ce nu cred că am văzut la alte animale expresive.
Chestii mărunte cu atitudine de giganți.
Poate are legătură cu trecutul lor de dinozauri, la modul ”ce eram și ce-am ajuns”, sau cu postura lor cu pieptul în față și nasul pe sus, sau cu ochii lor reci.
Sau…
În copilărie am avut doi papagali. Coco și Lola. Au făcut ouă de mai multe ori, dar puii nu au supraviețuit. El a bătut-o pe ea cu ciocul în cap până a omorât-o.
YouTube e plin de clipuri în care păsările se bat la hrănitoare sau berze elimină câte un pui din cuib.
Păsările nu sunt amuzate. Și de ce ar fi? Au treabă să supraviețuiască.
Cu excepția corvidelor, desigur. Alea sunt în alt film.
Lasă un comentariu